La Monumentul Turismului se poate ajunge pe drumul naţional Caransebeş – Haţeg, până la Voislova, iar de aici, pe o şosea asfaltată, după şapte kilometri, se ajunge la obiectivul turistic. Acesta a fost inaugurat la Rusca Montană, la 1 august 1937.
Construcţia monumentului a început în anul 1936, la iniţiativa Clubului Turistic Bănăţean din Caransebeş. Peisajul mirific, apa de munte, cura de aer, dragostea de drumeţii, pădurile sau pescuitul sunt doar câteva din motivele care au dus la înfiinţarea, la acea vreme, a Clubului Turistic Bănăţean şi la ridicarea unui astfel de monument dedicat turismului. Se spune că membrii clubului au luat această iniţiativă în timp ce se aflau în jurul unui foc de tabără. Astfel, proprietarul carierei de marmură, Ioan Bibel, şi şeful Ocolului Silvic Rusca Montană, Vasile Magdaş, s-au ocupat îndeaproape de realizarea obiectivului, primul punând la dispoziţie materialul, respectiv, marmura albă de Ruschiţa, asemuită cu cea de Carrara.
Inaugurarea monumentului, la 1 august 1937, a avut loc în spaţiul numit “Şapte Izvoare”. Între timp, din cauza războiului, monumentul a fost lăsat de izbelişte, iar peste el a crescut vegetaţia şi populaţia l-a uitat.
În 1976, Oficiul Judeţean de Turism a avut o tentativă de a-l reabilita, însă a venit perioada de “criză” a anilor 80, iar reabilitarea nu a mai avut loc. Cu toate acestea, pe data de 9 august 1986, Monumentul Turismului a fost mutat de la marginea pădurii de lângă Ruschiţa, de pe drumul dintre Ruschiţa şi Vârful Padeş, la intrarea în comuna Rusca Montană, în locul numit “Pârâul Mare”, unde i se oferă o mult mai bună vizibilitate. De această dată, iniţiator a fost Frank Walter, predecesorul lui Vasile Magdaş, în semn de omagiu adus colegului său, dar şi din respect pentru natură şi turism.
Aşadar, judeţul Caraş-Severin este singurul loc în lume care are un monument dedicat turismului şi care îndeamnă călătorii să-şi iubească semenii şi natura, dar şi ceea ce a creat omul cu mâna sa. Prin urmare, pe frontispiciul monumentului stau scrise câteva cuvinte lăsate de Vasile Magdaş: “Turistule, ajuns sub poala pădurii, aruncă necazul şi patima urii. Încearcă să prinzi din legile firii scânteia divină: virtutea iubirii”.
“În anul 1997, la împlinirea a 60 de ani de la inaugurarea Monumentului Turismului, a fost organizată o manifestare deosebită şi a fost editată o marcă în cadrul unei emisiuni filatelice cu tema monumentului. De atunci, în fiecare an, în luna august, se sărbătoreşte o zi dedicată Monumentului Turismului, la fel ca şi în 1936, în jurul unui foc de tabără. Monumentul este împrejmuit cu gard de lemn, iar în spate şi în lateralele sale stau de strajă, semeţi, brazii. Tot aici a fost amenajată o mică parcare şi un loc de recreere pentru copii”, a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, cel care este şi autorul Ghidului Turistic – Banatul Montan.
În 1934 s-a înfiinţat la Timişoara Asociaţia “Amicii Muntele Mic”, care, în acelaşi an, a început construcţia vilei “Bistra” de la Poiana Mărului. La 16 martie 1935 a luat fiinţă, la Caransebeş, Clubul Turistic Bănăţean, care a realizat marcarea principalelor trasee turistice din Munţii Ţarcu – Godeanu – Muntele Mic. În acelaşi an, pe Muntele Mic se deschid, pentru turişti, hotelul “Bella-Vista” şi cabana “Brădişor”.
În 1936, a apărut Legea Organizării Naţionale a Turismului, prin aplicarea căreia Poiana Mărului şi oraşul Caransebeş au fost clasificate şi recunoscute ca staţiuni climaterice. În zilele de 11 şi 12 iulie, se desfăşoară manifestările organizate cu prilejul sfinţirii Crucii de pe Muntele Mic, la care participă, anual, mii de bănăţeni. Pe lângă Primăria Caransebeş s-a înfiinţat primul oficiu de turism, în Piaţa Centrală deschizându-se un chioşc în care se vindeau ziare şi de unde turiştii aflau date despre starea vremii pe munte. Chioşcul era înzestrat cu aparatură de prognoză.
“Monumentul trebuie încadrat cu grijă în peisaj, prin adăugarea unor elemente auxiliare, care să-l pună în valoare. Ideea cu festivaluri ale răchiei, cârnaţilor sau alte produse culinare organizate în preajma acestuia sunt de prost gust. Îmi pare rău că nu a luat nimeni iniţiativa de a organiza o tabără acolo, pentru iniţierea tinerilor în ecoturism, sau editarea unui catalog al unor asemenea monumente din sudul Banatului. Consider că acesta ar fi un prim-pas pentru introducerea lor în circuitul turistic”, a precizat Cornel Popovici Sturza, preşedintele Grupului Ecologic de Colaborare Nera din judeţul Caraş-Severin.
Monumentul Turismului are o înălţime de peste doi metri şi a rămas amplasat în Valea Ruscăi, cea care mai este cunoscută şi sub denumirea de “Sinaia Banatului”. Pe lângă peisajele de o frumuseţe rară, aceste locuri oferă turiştilor liniştea atât de mult căutată în ziua de astăzi, pentru că nu sunt puţini cei care îşi doresc să petreacă măcar câteva zile departe de agitaţia din oraşe şi stresul care îi macină zi de zi.
Turismul a fost un domeniu la care bănăţenii au ţinut, întotdeauna, foarte mult.
“Monumentul Turismului este, probabil, unic în Europa şi chiar în lume. Ştim că mai este în Israel un monument-frate, dar care este dedicat ghizilor din întreaga lume. Monumentul Turismului a fost ridicat datorită eforturilor şi contribuţiilor aduse de către oameni deosebiţi, membrii ai Clubului Turistic Bănăţean din Caransebeş, ale căror merite au dus la promovarea turismului. Tot din a lor colaborare au luat naştere şi staţiunile Poiana Mărului şi Muntele Mic”, spunea Iulius Carebia, din partea Banaterra-Enciclopedia Banatului. (Text: Agerpres, Foto: banaterra.eu, ghiduri-turistice.info)