este situată la poalele Munților Poiana Ruscă, la granița cu județul Hunedoara și cu județul Timiș. Economia comunei este specifică zonei de munte, în sensul preponderenței activităților extractive față de cele agricole. Resursele naturale au determinat de-a lungul timpului caracterul economiei locale, care a fost bazat pe industria extractivă de marmură, fier, argint, plumb și zinc dar și pe industria prelucrătoare a lemnului. De altfel, investitorii cei mai importanți activează în aceste domenii: exploatare marmură, prelucrare marmură, exploatarea și prelucrarea lemnului.
Denumirea comunei vine de la munții Poiana Ruscă, prin rusca înțelegându-se “satul de sub munte”. Înainte de începerea exploatării miniere și a pădurilor, această zonă era nelocuită. În secolul al XVIII-lea au fost aduși aici coloniști care au început exploatarea pădurii sau a minelor de fier, argint, plumb și zinc, dar și a marmurei. Satul Rușchița a luat naștere ca o colonie de mineri, care ia naștere odată cu așezarea Rusca Montană.
Relieful zonei în care este situată comuna Rusca Montană este foarte variat ca înfățișare, având între lunci, în zona Geamană și Ciotorogu, dealuri și piscuri muntoase, cumpene de ape, șei înguste și zone depresionare.
În general relieful de aici este accidentat datorită, pe de o parte a climatului cu regim muntos pluviometric, care a favorizat dezvoltarea unei rețele hidrografice ramificate, pe de altă parte alcătuirii petrografice.
